Queendigo Placid Jazz nu mai este relativ un nume nou. Ai mai auzit sigur despre el via compilaţia lansată de către cei de la Subcarpaţi. Acum doresc să ţi-l prezint mult mai pe larg, vei afla de unde a pornit totul, vei afla despre tehnica lui, evoluţia stilului lui muzical şi nu în ultimul rând vei asculta muzica lui, pentru că ElectroScout Ro asta îţi oferă, informaţii şi muzică, venite din partea unor tineri producători care merită atenţie.
"Primul contact cu muzica a fost pe vremurile când, la orele dimineţii, cotele apelor Dunării erau succedate de “Deschideţi poarta soarelui”, printre puţinele piese de muzică uşoară pre-decembristă care îmi inspira un aer pozitiv în acele vremuri de idealism himeric."
Fiecare pasionat are un moment de "big bang", atunci când îl loveşte acel microb numit muzică electronică. La fel ca şi mine, Robert a descoperit-o pe la mijlocul anilor '90, în "era casetelor", a Atomicului şi a techno-ului acela frenetic plin de viaţă, de zici că producătorii se întreceau să "inghesuie" cât mai multe sample-uri şi sunete mai mult sau mai puţin stridente într-o singură piesă. Era acea poftă de muzică, acel vibe pe care cu siguranţă că muzica techno sau drum and bass a zilelor noastre greu o va mai cunoaşte.
"În primul an de liceu, undeva prin ’96, în plină eră de ritmuri electronice “grase” şi sincopate, m-a prins în off-side impactul sonic inegalabil al pieselor “The Prodigy”. Mi-am dat seama atunci că trecusem la un alt capitol, numit muzică electronică, şi aceasta din urmă avea să se dovedească mai versatilă decât aş fi crezut vreodată. Pe lângă Prodigy, ale cărei ritmuri îmi fierbeau efectiv sângele în vine, eram perplexat de luciul şi imagistica stereo a pieselor de pe albumul “Vegas” al “The Crystal Method”, de îmbinarea optimă a sinteticului inovator cu funky-ul retrospectiv sub semnatura “Chemical Brothers” şi nu în ultimul rând de psihedelismul cinematic şi futurist al “The Future Sound Of London”. Pentru mine, aceste patru trupe au reprezentat esenţa “electronicii” anilor ’90, deşi ar mai fi vreo zece nume pe care le-aş menţiona."
Ca producător muzical a început să experimenteze tot prin perioada asta, "rupând" bucăţele din coloanele sonore ale unor jocuri şi procesându-le după bunul plac. Cu alte cuvinte sampling, "mama" tuturor producătorilor muzicali aflaţi la început de drum. Aproape oricine porneşte de la un mash-up, de la un "remix", fie că e construit cu oja mamei şi foarfeca în mână, fie cu ajutorul PC-ului pentru cei mai norocoşi care prindeau astfel de aparaturi şi soft-uri în acele tinere vremuri.
"Extrăsesem cu ajutorul Sound Recorder-ului din Windows sunete din jocuri de calculator, făcând cu ele nişte “groove”-uri, dacă pot să le numesc măcar aşa. Mă rog, după experimentarea cu un soft arranger MIDI, îmi luasem şi-o clapă care era de fapt o jucărie, dar încropisem cu ea, după ureche, un mic cover al coloanei sonore de la “Terminator”. A urmat o perioadă numită “Cool Edit + Propellerhead Rebirth”, timp în care m-am distrat de minune storcând zeama din emulaţia de TB 303 a Rebirth-ului, manipulând cu dezinhibiţie “pattern-based filter”-ul în căutarea celor mai acide modulaţii. Producţiile momentului erau un fel de “acid breakbeat”."
Mie îmi plac oamenii aceia care caută. Am avut o mulţime de nopţi de nesomn căutând muzică, iar dacă găseam ceva care îmi place nu mă lăsam până nu aflam tot despre acel artist, tot ce a produs, a remixat, cu cine a colaborat, iar de aici "rămurele" spre alţi artişti şi tot aşa. Varietate, open minded, toane, moods, câte un gen muzical sau muzician pentru fiecare stare sufletească. Rock sau drum and bass pentru zile agitate, downtempo pentru cele calme. La fel a făcut şi QPJ, a fost deschis oricărui gen muzical, le-a "gustat" pe toate, iar în timpul studenţiei s-a oprit la downtempo.
"Nu am fost niciodată fan al unui gen anume, fiind mai degrabă atras de maturitatea conceptuală a unui proiect, de sound-uri care se disting clar din mulţime. Aşa se face că anii de studenţie mi-au deschis un ultim capitol în serialul căutărilor mele muzicale, un capitol numit downtempo. Acesta va fi fost unul mult mai organic, presărat cu sunete tradiţionale “vitaminizate” cu tehnici ingenioase de producţie, cu o etică multiculturalistă, romantism şi chiar mesaj sociopolitic."
Dar ceea ce îmi place mai mult la Robert este că a tot evoluat şi evoluat. Am spus-o de multe că ori că de la un anumit punct se face diferenţa dintre un producător muzical bun şi unul care se mulţumeşte cu puţin. Bineînţeles, muzica bună se poate face cu orice atâta timp cât ai talent, dar hardware-ul are acel "ceva". "Frenezia" acestui tip de instrumente l-a prins şi pe Queendigo in studenţie şi până în ziua de astăzi nu s-a "vindecat", sau chiar din contră, s-a agravat, pentru că la fel ca orice colecţionar care se respectă numărul aparaturilor cresc cu timpul. Devine ca acea tipică debara a bunicului cu zeci de rafturi pe care stau diferite scule folosite sau nefolosite. Clavia Nord Lead 2, Roland XP-30, Roland MC-307, placa de sunet Focusrite Saffire Pro 40, monitoare KRK Rockit 5 G2, calculator HP Dual Core 2.6 GHz, 3GB RAM, 1TB hard, Win7 32bit, Cubase 5, Sound Forge Pro 10, Propellerhead ReCycle 2.1, Celemony Melodyne Editor, NI Kontakt 5, plug-in-uri VST de la: Sonnox, iZotope, Waves, PSP.
"Primul contact cu muzica a fost pe vremurile când, la orele dimineţii, cotele apelor Dunării erau succedate de “Deschideţi poarta soarelui”, printre puţinele piese de muzică uşoară pre-decembristă care îmi inspira un aer pozitiv în acele vremuri de idealism himeric."
Fiecare pasionat are un moment de "big bang", atunci când îl loveşte acel microb numit muzică electronică. La fel ca şi mine, Robert a descoperit-o pe la mijlocul anilor '90, în "era casetelor", a Atomicului şi a techno-ului acela frenetic plin de viaţă, de zici că producătorii se întreceau să "inghesuie" cât mai multe sample-uri şi sunete mai mult sau mai puţin stridente într-o singură piesă. Era acea poftă de muzică, acel vibe pe care cu siguranţă că muzica techno sau drum and bass a zilelor noastre greu o va mai cunoaşte.
"În primul an de liceu, undeva prin ’96, în plină eră de ritmuri electronice “grase” şi sincopate, m-a prins în off-side impactul sonic inegalabil al pieselor “The Prodigy”. Mi-am dat seama atunci că trecusem la un alt capitol, numit muzică electronică, şi aceasta din urmă avea să se dovedească mai versatilă decât aş fi crezut vreodată. Pe lângă Prodigy, ale cărei ritmuri îmi fierbeau efectiv sângele în vine, eram perplexat de luciul şi imagistica stereo a pieselor de pe albumul “Vegas” al “The Crystal Method”, de îmbinarea optimă a sinteticului inovator cu funky-ul retrospectiv sub semnatura “Chemical Brothers” şi nu în ultimul rând de psihedelismul cinematic şi futurist al “The Future Sound Of London”. Pentru mine, aceste patru trupe au reprezentat esenţa “electronicii” anilor ’90, deşi ar mai fi vreo zece nume pe care le-aş menţiona."
Ca producător muzical a început să experimenteze tot prin perioada asta, "rupând" bucăţele din coloanele sonore ale unor jocuri şi procesându-le după bunul plac. Cu alte cuvinte sampling, "mama" tuturor producătorilor muzicali aflaţi la început de drum. Aproape oricine porneşte de la un mash-up, de la un "remix", fie că e construit cu oja mamei şi foarfeca în mână, fie cu ajutorul PC-ului pentru cei mai norocoşi care prindeau astfel de aparaturi şi soft-uri în acele tinere vremuri.
"Extrăsesem cu ajutorul Sound Recorder-ului din Windows sunete din jocuri de calculator, făcând cu ele nişte “groove”-uri, dacă pot să le numesc măcar aşa. Mă rog, după experimentarea cu un soft arranger MIDI, îmi luasem şi-o clapă care era de fapt o jucărie, dar încropisem cu ea, după ureche, un mic cover al coloanei sonore de la “Terminator”. A urmat o perioadă numită “Cool Edit + Propellerhead Rebirth”, timp în care m-am distrat de minune storcând zeama din emulaţia de TB 303 a Rebirth-ului, manipulând cu dezinhibiţie “pattern-based filter”-ul în căutarea celor mai acide modulaţii. Producţiile momentului erau un fel de “acid breakbeat”."
Mie îmi plac oamenii aceia care caută. Am avut o mulţime de nopţi de nesomn căutând muzică, iar dacă găseam ceva care îmi place nu mă lăsam până nu aflam tot despre acel artist, tot ce a produs, a remixat, cu cine a colaborat, iar de aici "rămurele" spre alţi artişti şi tot aşa. Varietate, open minded, toane, moods, câte un gen muzical sau muzician pentru fiecare stare sufletească. Rock sau drum and bass pentru zile agitate, downtempo pentru cele calme. La fel a făcut şi QPJ, a fost deschis oricărui gen muzical, le-a "gustat" pe toate, iar în timpul studenţiei s-a oprit la downtempo.
"Nu am fost niciodată fan al unui gen anume, fiind mai degrabă atras de maturitatea conceptuală a unui proiect, de sound-uri care se disting clar din mulţime. Aşa se face că anii de studenţie mi-au deschis un ultim capitol în serialul căutărilor mele muzicale, un capitol numit downtempo. Acesta va fi fost unul mult mai organic, presărat cu sunete tradiţionale “vitaminizate” cu tehnici ingenioase de producţie, cu o etică multiculturalistă, romantism şi chiar mesaj sociopolitic."
Dar ceea ce îmi place mai mult la Robert este că a tot evoluat şi evoluat. Am spus-o de multe că ori că de la un anumit punct se face diferenţa dintre un producător muzical bun şi unul care se mulţumeşte cu puţin. Bineînţeles, muzica bună se poate face cu orice atâta timp cât ai talent, dar hardware-ul are acel "ceva". "Frenezia" acestui tip de instrumente l-a prins şi pe Queendigo in studenţie şi până în ziua de astăzi nu s-a "vindecat", sau chiar din contră, s-a agravat, pentru că la fel ca orice colecţionar care se respectă numărul aparaturilor cresc cu timpul. Devine ca acea tipică debara a bunicului cu zeci de rafturi pe care stau diferite scule folosite sau nefolosite. Clavia Nord Lead 2, Roland XP-30, Roland MC-307, placa de sunet Focusrite Saffire Pro 40, monitoare KRK Rockit 5 G2, calculator HP Dual Core 2.6 GHz, 3GB RAM, 1TB hard, Win7 32bit, Cubase 5, Sound Forge Pro 10, Propellerhead ReCycle 2.1, Celemony Melodyne Editor, NI Kontakt 5, plug-in-uri VST de la: Sonnox, iZotope, Waves, PSP.
"În primul an de studenţie am avut posibilitatea de a-mi achiziţiona nişte scule hardware. Fiind cam impulsiv din fire şi insuficient de informat, m-am grăbit să înşfac un groovebox Roland MC-307 şi o clapă Roland XP-30. Puţin ştiam eu atunci despre disputa digital versus analogic. Eram convins că piese precum “Busy Child” erau făcute tot pe câte un groovebox digital. Un amic de-al meu, mai luminat la mansardă îmi zice: <Dacă vrei să faci muzică de calitate, îţi trebuie măcar un sampler Akai>. Întradevăr! Aş zice eu acum. Chiar dacă se bazează tot pe tehnologie DSP, pe un sampler măcar poţi încărca orice sunet vrei tu. În fine, în perioada lucrului cu sculele Roland, mi-am continuat compoziţiile cu timbru sintetic şi tobe sincopate, folosindu-mă însă şi de sunete din softul Rebirth. De-a lungul “carierei” de producător din aria electronică, am adunat mai bine de 60 de compoziţii, câteva dintre ultimele piese din acel concept se găsesc în urmatoarele locaţii, sub diferite pseudonime: Nuclear Age Species (soundcloud.com/nuclear-age-species), Aroma (forums.rgc.ro/topic/6912-electronicu-meu-greu-digerabil). Începând cu 2009 am decis să îmi duc producţia muzicală la următorul nivel, migrând către stilurile downtempo, acid jazz, dub, world, folosindu-mă predominant de sampling şi aprofundând tehnici de producţie, înţelegând concepte precum spaţialitate, imagine stereo, defazare, aliniere în fază, egalizare dinamică, amprentă de zgomot, saturaţie de bandă magnetică, side-chaining, automatizare de parametri. Şi astea-s doar câteva. Încă n-am reuşit să mă înţeleg bine cu compresoarele şi limitatoarele, cel puţin astea sub formă de plug-in, fapt pentru care nu mă pricep deloc la “loudness”. Editez în Sound Forge şi mixez in Cubase + plugin-uri."
Dar, de ajuns cu "teoria", trecem la puţină muzică. Special pentru voi am pregătit alături de Queendigo Placid Jazz prezentarea a două piese, prima dintre ele un remake după veşnica Maria Tănase, iar cea de-a doua un experiment mai vechi marca Nuclear Age Species.
Dar, de ajuns cu "teoria", trecem la puţină muzică. Special pentru voi am pregătit alături de Queendigo Placid Jazz prezentarea a două piese, prima dintre ele un remake după veşnica Maria Tănase, iar cea de-a doua un experiment mai vechi marca Nuclear Age Species.
"Asta e una din piesele făcute plecând de la o idee premeditată. Ideea mi-a venit prin 2009 când eram pe la Tg. Mureş, savurând stările de spirit ale festivalului Peninsula. Mă rog, la vremea respectivă aveam deja un bagaj mult mai vast de influenţe muzicale şi în "filmele" momentului ideea m-a lovit pur şi simplu. Bineînţeles că atunci când te bazezi pe sampling, e ceva mai dificil să reproduci cu precizie ceea ce auzi tu în capul tău. Dar această non-liniaritate câteodata poate duce şi la rezultate peste aşteptări, nu doar la rezultate sub aşteptări cum a fost în cazul remixului la "Ciuleandra", de care sunt personal nemulţumit, în ciuda foarte bunei primiri de către fanii Subcarpaţi. Eu aş fi ales "Blestem" pentru compilaţie, însă lui Bean i-a plăcut mai mult "Ciuleandra Dub". În fine, înregistrarea originală a piesei "Blestem" are un freestyle-tempo, un tempo ce variază în continuu, nu e fixat. Lăutarii care o acompaniau pe Maria cântau după ritmul ei şi dat fiind caracterul de "poem recitat" al piesei, aritmiile de interpretare erau parte stilistică integrată a piesei originale şi al talentului unic al Mariei. Acum, să iei un asemenea "cârnat" aritmic şi să îl sincronizezi în faza optimă pe un ritm sincopat cu tempo fix, a costat ceva peri albi. Practic, a trebuit să despart în silabe fiecare cuvânt din vocal şi să aşez silabele individual, fie pe o optime, fie pe o şaisprezecime, sau chiar treizecidoime. În fine, sunt destul de mulţumit de cum a ieşit mixul, deşi aveam în cap o chestie mai reggae, mai organică. Vocalul "Rastafari" este al lui Bob Marley, dintr-un interviu, iar secvenţa de dialog din introducere este din filmul Mihai Viteazul, cu Amza Pellea. Una peste alta, cred că am reuşit să căsştoresc dramatismul şi întunecimea unui blestem folcloric ancestral cu un soi de psihedelism întunecat şi cinematic, cu un vag motiv subliminal Rastafarian. Şi nu, nu sunt Rasta, nu acesta este mesajul piesei. Îmi place să hibridizez elemente culturale. Mesajul e unul multicultural, scopul meu este să scot în evidenţă modele de similaritate între culturi umane fără nici o legatură aparentă, potriviri stilistice surprinzătoare. Cred că există un subconştient colectiv global, cu toţii suntem conectaţi la un "server"-subconştient global, în care zac adevăruri esenţiale, care ne scapă involuntar, pentru că nu avem timp de introspecţie, ori ne sunt ascunse voit prin instrumente de manipulare în masă: religia, orânduirea politico-economică, naţionalismul. De fapt, un adevăr esenţial este următorul: viaţa şi bucuria împărtăşirii vieţii. Indiferent de rasă, indiferent de naţie, indiferent de crez. Fanatismul religios? Bull-shit! Orgoliul naţional? Bull-shit! Toate astea sunt instrumente de manipulare. Luaţi un exemplu recent: după înlăturarea majorităţii liderilor "incomozi" din Orientul Mijlociu, tensiunile din zonă "riscau" să se tempereze şi Obama să fie nevoit să mai retragă nişte trupe, mai ales că veneau alegerile. Ce au făcut baieţii lui deştepti?. Au lansat filmul, "za movie", cu consecinţele pe care le cunoaşte toată lumea. Şi filmul nu ar fi avut nici un efect dacă asemenea mase de oameni nu ar fi pus de mult botul la instrumentul de manipulare numit religie. Trăiţi şi împărtăşiţi viaţa. Dezgropaţi adevărul. Atât."
Nuclear Age Species - Electrock by ElectroScout Ro
"Produsă în 2002, în mare parte cu Roland MC-307, după metoda "hai să mă joc cu nişte tobe". Pe vremea respectivă compuneam experimental, nu plecam de la o idee anume ci urmam inerţia inspiraţiei de moment. Am plecat de la crash-ul acela oriental şi percuţiile de la începutul piesei şi odata ce s-a conturat un "breakbeat", un ritm cu "întreruperi" (sincope, cum îmi plac mie), am răsfoit biblioteca de sunete sintetice ale grooveboxului, oprindu-mă la o chestie numită "Solo Lead" sau ceva de genul. Era unul din sunetele mele preferate de pe 307. Acum îmi dau seama că piesa nici n-are bas, dar după standardul "wobble"-urilor de azi, s-ar putea spune că prezintă activitate în zona frecvenţelor medii-joase. În fine, pentru modelarea sunetelor, 307-le are patru tipuri de filtre şi un control de rezonanţă. Cel mai mult îmi plăcea să modelez sunetele înregistrând mai multe straturi de modulaţii de filtru şi rezonanţă, cu alte cuvinte "automatizare de parametri", cum se cheamă în limbajul DAW-urilor de astăzi. Singura problemă era capacitatea redusă de memorie a sculei, fapt pentru care a trebuit să înregistrez separat părţile piesei pe laptop-ul meu de atunci, care nici măcar nu avea o placă de sunet specializată, fapt pentru care calitatea mixului e care e. La vremea respectivă habar nu aveam despre plăci de sunet. Muzical, compoziţia e rudimentară, bazată pe fraze melodice de câteva note, dar experienţa piesei nu e atât una melodică cât una sonică. Pe lângă Solo Lead, am mai folosit încă două sunete de "synth" şi foloseam clapa Roland XP-30 ca şi controller, conectată la "MIDI IN"-ul 307-lui. Mi se părea o chestie trăznet că puteam să înregistrez pe 307 şi date de modulaţie tonală (pitch bend) de pe XP-30. Asta a fost reţeta piesei în mare parte: nişte synth-uri supuse fără milă unor brutale modulaţii de filtru + modulaţii de rezonanţă + modulaţii tonale. Sample-ul de la finalul piesei este din "Snakefood", de Safri Duo. O dată trecută pe laptop, piesa a fost "asamblată" în Cool Edit Pro."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
If you liked the articole leave a comment here. Your feedback is highly appreciated !