Biografii/Discografii: Lygos

       Sebastian Negomireanu este unul dintre pionierii muzicii electronice sibiene. A mixat în mare parte techno, trance şi goa, încă din preajma anului 1997. În acele vremuri a început prin organizarea primelor petreceri de acest gen, la pationoarul oraşului, alături de astăzi-numitul Jay Bliss (Iulian Cazan).
       De-a lungul timpului a participat la petreceri importante pentru regiune, dar şi în afara graniţelor, precum Transylvania Calling, Iarmaroc Festival, Rebirth Air Festival, Funny Moon Festival, Fan Fest Romania, Athmosphere Slovakia, Child of Flowers Slovakia.
      În prezent scena muzicală sibiana s-a schimbat, mulţi s-au reprofilat sau au evoluat spre alte stiruri, însă Lygos a rămas fidel muzicii trance.

            “Rave party-urile au început înainte să le organizez eu împreună cu Jay Bliss. Exista un mic "club" în Sibiu unde se organizau rave-uri (bineînţeles de pe casete audio :) ). Spre sfârşitul lui '96 localul şi-a schimbat profilul (sau s-a închis, nu mai reţin exact), cert e că rave-urile s-au terminat. Au mai existat câteva party-uri mici, dar cam atât.

            Prin aceeaşi perioadă eram în strans contact cu Iulian Cazan (care ulterior va deveni Bass-K şi apoi Jay Bliss), amândoi fiind pasionaţi de muzica electronică. Prin vara lui '97 un vecin de-al nostru, prieten bun al lui Iulian, care lucra în acea perioadă ca DJ în clubul patinoarului din Sibiu se hotăraşte să îşi dea demisia şi ne contactează pe noi în ideea de a organiza ceva acolo. Practic acesta a fost momentul când am început să organizăm rave party-uri.

            Bineînţeles, la început nu ştiam prea multe şi la primele ediţii a fost puţină lume, după care am început să avem constant cel puţin 100 de oameni. Muzica pe care o mixam era de toate genurile, de la techno, electro, la happy hardcore, hardcore şi trance. Party-urile le organizam de două ori pe săptămâna, vinerea şi duminica, şi au ţinut aproape doi ani.

            Am avut mai multi colaboratori de-a lungul timpului şi s-a creeat o comunitate destul de mare. Multi dintre artiştii sibieni de acum erau parte din grupul respectiv. Prin 1999, vreo trei colaboratori de-ai noştri au început să facă în paralel în alt club (Hard Rock), evenimente similare. Era un club mult mai ok decât patinoarul, sonorizare mai bună etc, iar toată lumea a migrat acolo. Am avut o pauză de câteva săptămâni, timp în care am pregătit un ultim eveniment.

            Evenimentul a fost un succes total. Am avut tot patinoarul, scările şi curtea din faţă pline :) , în total câteva sute de oameni, veniţi din toată ţara pentru asta. Erau chiar şi din Iaşi şi Oradea. Nici acum nu ştiu cum s-a aflat, fiindcă nu aveam net şi singura promovare făcută a fost prin câteva afişe alb-negru copiate la xerox şi lipite cu scotch în câteva locuri din oraş.

            Zilele următoare am mers în Hard Rock şi am discutat cu patronul. O săptămână mai târziu organizam evenimentele acolo. În Hard Rock s-a produs şi o modificare în genurile muzicale pe care le abordam. Eu am mers mai înspre partea trance, începusem să mixez tot mai mult goa trance, iar Bass-K a trecut prin câteva stiluri, stabilindu-se mai mult pe zona techno. Pe la mijlocul lui 2000 a trebuit să mă opresc din motive mai mult sau mai puţin personale din activitate, dar Jay Bliss (ex Bass-K) a continuat activitatea până prin 2001, când dacă nu mă înşel s-a mutat în Chill Out.

            Comunitatea goa/psy s-a dezvoltat cumva în paralel. La un moment dat am reuşit să creăm un grup pe yahoo, care număra vreo 30 de  membri, împrăştiaţi prin toată ţara. Era mult diferit de prezent. Ne ştiam toţi între noi, mulţi ne ştiam personal, era o adevarată comunitate. A mai existat un grup de greci din câte am auzit prin Bucureşti, care au creat comunitatea de acolo.

            Prin 2001 am fost chemat de Atma şi R-tur să mixez la primul party goa, tot în patinoar. Era pentru prima oară când se realiza un eveniment dedicat şi a fost neaşteptat de multă lume, venită din toată ţara, evident. Ulterior au mai fost câteva evenimente similare, apoi primul Transylvania Calling la Râşnov şi asa a început să se dezvolte comunitatea din prezent.

            Era destul de diferită atitudinea faţă de goa, faţă de cum e acum. Nu prea ştiam noi de psihedelice, dar cumva aveam o filosofie comună, legată de muzica pe care o ascultam. De multe ori pe grup se discutau chestii legate mai mult de spiritualitate, de influenţa muzicii asupra ei, etc. Oricum a fost o perioadă interesantă şi am fost surprins să văd cât de mult a crescut comunitatea şi scena goa/psy în general, doar în câţiva ani.” (Lygos)