Biografii/Discografii: Avant'n'Gard

soundcloud.com/avantngard

Avant’n’Gard este un colectiv artistic reunit în jurul ideii de naturaleţe a actului artistic şi a muzicii improvizate. Un performance Avant’n’Gard se construieşte din elemente de poezie vorbit-cântată, incantaţii urbane, ritmuri ambientale, sonorităţi psihedelice şi free jazz etc. De când există pe scena muzicală autohtonă, Avant’n’Gard a participat la festivaluri precum Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (2010, 2011), Sibiu Jazz and More (2011), Noaptea Muzeelor (2011), Street Delivery (2010, 2011), Bran Castle Fest (2009) şi a concertat în spaţii precum Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (în acţiunea CNDB Ocupat) sau Centrul Ceh, în cluburi (Art Jazz Club, Green Hours, Control Club, Shift Pub, Kulturhaus, Flying Circus Cluj, Moskva Cafe Oradea) şi ceainării etc. Radioul naţional croat le-a dedicat câteva emisiuni, difuzând în întregime atât albumul oficial „Soare Staniol” (2012) cât şi pe cel bootleg „Peisaj pictat în ceai” (2010). În ianuarie 2012, Avant’n’Gard a participat la celebrarea internaţională Art’s Birthday, eveniment organizat de grupul Ars Acustica afiliat EBU. Între proiectele lor se numără muzica de film interpretată live pentru Juha în regia lui Aki Kaurismaki (Centrul Ceh, programul Silence, please!), Colinde netemperate (proiect de CD), Romanţe perforate, texte de Urmuz preformate improvizate alături de Monsieur Delagare & Co (Franţa) – urmând a fi lansat în curând un nou disc.

Intro de ch eterica

Miercuri dimineatza

Maru rosu

Inghit

Ceatza

Ceas fara cuc

Nucile ceapa

Ioane

Unitatea

Ecuatia

Lacrimile sapa

Staniol

Avantul facea parte din gard

“Soare Staniol”, lansat în anul 2012, este primul material semnat Avant'n'Gard. Pe coperta materialului ar trebui scris "Atenţie, pentru urechi fine", un album care necesită o anumită stare open minded spre diferit, abstract, original, experimental.

            „Soare Staniol captează câteva dintre ideile definitorii pentru existenţa şi filosofia grupului, sugerând o paradoxală incursiune într-un efemer sonor „developat” prin cabluri şi microfoane până la forma de CD, uzuală pentru obiceiurile de consum muzical în societatea contemporană. Prin <Soare Staniol>, Maria Balabaş, Mihai Balabaş, Călin Torsan şi Gabriel Bălaşa, certifică posibilitatea de a fi liber ca parte a unui grup, simt sunetul ca iniţiator al unei comunicări artistice adevărate şi, în general, experimentează cu posibilitatea existenţei timpului auditiv ca Ecuaţii, Înghiţituri, Lacrimi, Mere roşii, Dimineţi de miercuri, Ceasuri cu cuc fără cuc, Nume proprii sau Avânt-care-să-facă-parte-din-gard. Sound-ul definitoriu e ambiental psihedelic, poetic cântat, de peisaj sonor acustic netemperat şi electronic sintetizat. Soare Staniol are nevoie de timp din partea voastră. Acordaţi-i o oprire, o oră, o respiraţie.” (Maria Balabaş)

Maria Balabaş a studiat Muzicologia la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi lucrează în prezent ca jurnalistă la Radio România Cultural. A susţinut performance-uri în Antwerp, Bruxelles, Rotterdam, Bucureşti etc, iar creaţiile sale de radio şi sound art au fost difuzate de Resonancefm din Londra, Radio Zero din Lisabona şi Radio Campus din Bruxelles.

Mihai Balabaş este un talentat violinist, care urmează în prezent cursurile de master ale Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, secţia Vioară. Mihai activează deopotrivă pe scena simfonică şi pe cea underground. A colaborat cu alte trupe locale, precum Byron, este membru al formaţiilor Bucium, Abis şi Trei Parale, dar îşi dezvoltă pe deplin talentul de improvizator şi de designer sonor alături de Avant’n’Gard.

           Călin Torsan este un personaj legendar, fiind unul dintre primii muzicieni de stradă de după Revoluţia din decembrie ’89. Pe parcursul timpului, a creat şi a colaborat cu numeroase trupe precum Domnişoara Pogany, Einuiea, Jazzadezz, Nu şi apa neagră şi a susţinut recitaluri şi turnee în Japonia, Germania şi România. În calitate de scriitor, cărţile sale au fost publicate de editura Humanitas. Colecţionează fluiere, clarinet şi tot felul de alte instrumente de suflat din toate colţurile lumii.În cele ce urmează voi "rupe" un fragment dintr-o amplă discuţie alături de Călin Torsan,  în care s-a vorbit despre Nu & Apa Neagră, Avant'n'gard şi multe altele, discuţie pe care o puteţi citi integral AICI. Astfel, mai departe, gândurile valorosului artist despre formaţia în temă, Avant'n'gard:


[...] "La propunerea grupului bucureştean Avant n Gard, unul care propune tot o muzică improvizată, am răspuns deja pregătit. Sigur, expresia și unghiul de abordare sunt diferite faţă de ceea ce îşi propune cvartetul timişorean, însă, în esenţă, lucrurile sunt similare. A început în acest fel o colaborare extrem de fericită cu fraţii Balabaş şi cu percuţionistul Gabi Bălaşa, una care a urmat traiectoria logică a lucrului făcut cu plăcere. În plus, un amănunt aparent nesemnificativ, distanţa care scindează cumva grupul Nu & Apa Neagră între timişoreni şi bucureşteni (mai nou şi Saşa-Liviu trăieşte în capitală), îngreunând cumva apariţia în Bucureşti din cauze financiare privind deconturile acestui drum, a făcut ca Avant n Gard să adune mai multe prezenţe în cluburi, continuitatea demersului concertistic concretizându-se sub diverse forme, implicit a două albume, unul bootleg, Peisaj pictat în ceai, iar altul produs de trupă, cu înregistrări premeditat făcute în studio, Soare staniol." (Călin Torsan)

Percuţionistul Gabriel Bălaşa începe să fie unul dintre cei mai activi percuţionişti de pe scena muzicală underground, artiştii admirându-l pentru energia sa şi vibraţia pozitivă din timpul concertelor. S-a remarcat alături de Byron, Balkanic Zeppelin, Blue Nipple Boy etc. Studiile sale de pictură au contribuit la conturarea sa de muzician al culorii şi texturii, el reuşind să rămână personal în conjuncturi sonore diferite, precum rockul, folkul, muzica veche şi muzica lumii.

ElectroBlog Ro: În ce trupe ai activat până acum şi în care mai eşti prezent ?

Gabriel Bălaşa: Percuţia este infinită ca sunet şi abordare. Asta pot să spun că mi-a permis să pătrund/fuzionez în mai multe stiluri cu diferiţi muzicieni. M-am apucat din dorinţa simţului meu interior pe care îl simţeam, ritmic. Primul grup în care am început să cânt a fost Anton Pann, asta se întâmpla prin 2004. Au urmat şi altele de genul, dar de specificat ar fi cele în care am creat ceva şi anume: Avant'n'Gard, Blue Nipple Boy (urmează un album), Byron, Norzeatic, plus alte colaborări cu diferiţi instrumentişti . Recent am început să colaborez cu Raul Kusak.

EBRo: Ce vibe, gen, stil te caracterizează cel mai bine ?

GB: Mă simt şi cred că este o binecuvântare faptul că am fost ales să transmit prin atâtea şi atâtea instrumente o paletă diversă de sunete, fiecare cu starea şi culoarea lui. Nu ştiu cum să definesc asta în cuvinte, oricum e ceva luminos, de bine. Pot însă să mă raportez la nişte favoriţi care-mi vin acum în minte: Jamiroquai, Omar Sosa, Jan Garbarek, Bjork, Sonny Rollins, SBTRKT, Muse.

EBRo: Ce fel de instrumente de percuţie foloseşti la Avant'n'gard ?

GB: La început eram pe stare, cântam la ce simţeam să cânt în acel moment. Şi acum e la fel, doar că a început să se fixeze să zic aşa un set-up anume. Din el fac parte: Frame Drum, Darbuka, Udu, Djembe, alte efecte de atmosferă Ocean Drum, Kalimba, scoici, chimes, printre care din când în când şi un Roland HPD 10 (percuţie electronică).

EBRo: Cum ai ajuns să colaborezi cu ei şi cum îi descrii pe ceilalţi colegi ?

GB: Nimic nu-i întâmplator. Energiile noastre s-au atras, totul a început foarte firesc (necesitate), fără să ştim ce, sau să ne planificăm sunetele. S-au legat şi au început să prindă contur. Ne-am întalnit şi început să ne formăm prin 2009. Nu ştiu exact să-mi descriu colegii de trupă, pentru că cel mai bine îi simt atunci când cântăm. Pe Călin îl văd ca un Munte care scoate sunete, pe Mihai un fel de ''Inginer principal'' care stă şi asigură background-ul /baza sonoră, peste care venim noi cu intenţiile noastre şi improvizăm, iar Maria vocea de care se leagă ce am zis mai sus, şi mai mult decât atat, dă acea stare care face totul să devină distinct şi personal. 

EBRo: Cum descrii experienţa Avant'n'gard, atmosfera experimentalistă, momente plăcute sau neplăcute ?

GB: De la început mi-a plăcut această fuziune/învăluire de instrumente/sunete tradiţionale. Fluiere, percuţii cu efectele din clape, sintetizatoare şi alte ''jucării'' electronice ale fraţilor Balabaş. Mistic. Cântând şi experimentând împreună cu ei pot să spun că am descoperit şi alte părţi spiritual-sonore de care nu ştiam că le posed. Cu alte cuvinte, prin experiment poţi să-ţi dai şansa să te cunoşti mai bine, să descoperi lucruri noi şi stări inedite, emanate de sunete dincolo de sunet.

EBRo: Cum crezi că va evolua în viitor această scenă complexă, selectă a muzicii experimentale şi unde te vei situa tu/voi ?

GB: Eu personal nu am nici un fel de aşteptări şi asta e valabil peste tot pe unde mă perind, caut să fac cât mai bine ce fac, pentru că îmi dau seama că fiecare apariţie e mai importantă decât cealaltă. Important e să dai ce ai mai bun şi aşa lucrurile ajung să se lege şi să <crească> cumva. 

EBRo: Ce planuri, proiecte ai ?

GB: Să pictez mai mult, pregătesc o expoziţie, să-mi însuşesc acea stilistică cristalină în abordările sonore şi a culorilor, pentru că mă simt mai degrabă un calator şi foarte rar membru.

EBRo: Mulţumesc !

GB: Cu plăcere. :)